In fiecare zi inima incepe sa-mi bata cu
putere si fiinta intreaga mi-e rascolita de
o dragoste nebuna.,,El’’ se apropie de
fiecare data de mine si in fiecare zi
traiesc momentulde inceput al dragostei
mele.Totul dureaza atat de putin in prezent
si foarte mult in trecut si sant cuprinsa
de aceeasi emotie a primei zi cand ,,el’’m-
a intalnit pe mine.Apoi ,pana seara raman
in aceasta euforie ce-mi zguduie trupul si
sufletul de-o intensa traire ca atunci ,in
prima zi ,cand m-am indragostit de o iluzie…
Seara ma duc iar langa fereastra si
cu palmele lipite de geamul rece al
amintirilor, incerc sa retraiesc emotia in
viitor si sa-mi imaginez,,reintoarcerea’’…
Inima imi bate nebuna si pieptul e foarte
mic pentru bataile ei,,,el’’apare invaluit
intr-o ceata ce privirilor inchipuirii mele
nu arata decat conturul ,,lui’’.Trupul mi-e
strabatut de un tremur si sufletul absoarbe
cu sete imaginea aceea neclara a iluziei
dragostei mele.Zvacniri ce abia le pot
inabusi incearca sa spulbere ceea ce eu cu
atata greutate am reusit sa plamadesc.De
undeva dintr-un ungher al mintii se
desprinde fiinta mea care alearga beata de
fericire spre forma neclara ce pluteste
invaluita intr-o ceata a tristetii si
singuratatii mele din prezent…
In fiecare seara imi imaginez aceasta
reintoarcere si traiesc emotia cea mai
puternica ,dar,niciodata nu reusesc sa
ajung la ,,el’’.Imaginea viitoruluise
ascunde din nou in mine si imi dezlipesc
palmele de geamul rece al singuratatii
cautand cu privirea undeva in infinit firul
reintoarcerii atat de mult asteptata de
catre intreaga mea sete dupa dragostea
iluzorica ce am pierdut-o candva …
Au trecut saptamani,luni si ani,am
imbatranit cu trupul si puterile mi s-au
scurs ajungand doar un morman de piele
uscata si oase .Demult am abandonat
iluziile emotiilor …
Acum e seara tarziu,deodata,fiinta
mi-e cuprinsa de un tremur nebun ce nu-l
pot opri,inima vrea sa iasa grabita din
scarbosul meu trup si ma simt mai usoara ca
niciodata .Vointa ma poarta fara sa vreau
spre fereastra lasand in urma asternutul
vietii mele de bolnava .De undeva imi
apare ,,el’’asa cum l-am cunoscut
atunci,candva.Alerg spre ,,el’’cu bratele
intinse si iata ca viitorul imaginatiei
mele a ajuns prezentul atat de mult dorit
si asteptat.Fiinta langa fiinta ne dam
sarutul fierbinte al asteptarilor si pornim
agale uitandu-ne unul in ochii celuilalt cu
nemarginita iubire ce la fel ne-a legat si
atunci pentru eternitate…
Dar ,,el’’ma opreste ,se intoarce si-
mi arata undeva departe un trup
garbovit ,fara suflare ,amortit de mult
sprijinindu-se inca de fereastra …
Era trupul ce l-am parasit pentru
totdeauna intr-o ,,emotie a reintoarcerii
totale’’………
