Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
poveste de Crãciun
Promit cã nu voi strica tradiţia basmului românesc şi nici tradiţia hollywood-ianã a happy-end-ului asta pentru a fi sigur cã voi avea succes în interprinderea mea.
Ca mai toate poveştile începe cu trecutul, va încerca sã surprindã frânturi de prezent şi în final proiecţii viitoare de bucurii şi împliniri sufleteşti...ei, asta-i bunã şi va fi şi mai bunã cosmetizatã un pic cu douã trei epitete şi câteva metafore ce vor face ca totul sã fie în armonie cu spiritul Crãciunului.
Deci:
Poveste de Crãciun
(cu de toate, cu Moş Crãciun şi renii aferenţi, cu petale şi brazi tãiaţi, cu daruri şi bucurii mimate, cu prefãcute urãri de bine şi platitudini de tot felul)
Sau mai bine nu...o sã las poveştile sã adoarmã toţi oamenii ce se cred mari şi importanţi( unii dintre ei chiar adulţi) apoi ca în povestea cu frumoasa din pãdurea adormitã o sã încerc sã înfrunt destinul( chiar aşa , destinul poate fi înfruntat?!).
De fapt nu ştiu sã povestesc şi nici sã înfloresc acolo unde trebuie ca lucrurile sã parã de poveste aşa cã o sã încerc sã fiu concret ca o ştire despre Crãciun şi binefacerile lui. Concret despre Crãciun, bleah...pãi nu se cade.
Pot sã spun, cu riscul cã voi pãrea desuet, cã eu cred în spiritul Crãciunului şi nu e o vorbã în vânt, chiar cred; în fiecare an inima mea se bucurã de luminile şi pavoazãrile fãcute de fiecare primãrie sau fiece gospodar, de gândul cã o sã fac câteva feţe sã zâmbeascã şi pe cei apropiaţi sã fie fericiţi.
De ani de zile nu mai aştept altceva în schimb, bucuria Crãciunului mi se mãsoarã în plãcerea de a dãrui şi chiar nu mai speram altceva.
Anul acesta însã am primit ceva special. Atât de special încât îmi e teamã sã spun spre a nu risipi misterul.
Chiar în momentul în care eram pregãtit sã transform sãrbãtorile de iarnã într-un obicei monoton ceva mi-a reamintit cã nu trebuie sã ne pierdem speranţa şi cã vestea naşterii pruncului Isus aduce o luminã în suflete şi credinţa liniştea necesarã acceptãrii.
Vreau sã vã transmit sentimentul cã oricât de greu îmi este şi oricât de mult ar pãrea cã totul este inutil întotdeauna se zãreşte o micã speranţã de mai bine care te întoarce la bucuria vieţii.
Întotdeauna existã o cale şi nu voi înceta de a o cãuta.
Mulţumesc pentru darul primit şi voi continua sã împart din inimã bucuria vieţii!
În fiecare Crãciun îmi amintesc de fetiţa cu chibriturile şi mã rog ca fiecare copil sã se bucure de lumina acestei minunate sãrbãtori.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
de obicei cu ce masura dai cu aia primesti ,deci sa-ti fie darul primit dupa masura inimii tale,amice!
Daca vei spune sau nu, va ramane special pentru tine, pentru ca e darul tau, il poti imparti cu cei ce-l pot primi.
speranta e si in noi
fii tu mai bun si totul se va schimba
pas cu pas si cu rabdare
Multumesc pentru aceste cuvinte de suflet.
