Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	de un hãu speranţã

am atâtea prãpãstii în mine câte vise uitate sunt aşa de adânci pe cât de mult încap în ele atât de nepãtrunse monumente ale deznãdejdiei dureroase renunţãri vinovate remuşcãri sentimente ucise în leagãn cu un zâmbet şi o lacrimã ascunsã am atâtea prãpãstii în mine câte zboruri devin prãbuşiri şi peste toate acestea o firavã speranţã cât toate hãurile la un loc

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	"sunt atât de adânci pe cât de mult încape în ele", frumos spus, un spaţiu ce nu se micşoreazã prin încãrcare, ci creşte, cu tendinţa de a ajunge vid, dacã nu ar exista acea speranţã "firavã", dar "mare cât hãul". Viziune care îmi zdruncinã o convingere mai veche, conform cãreia speranţa e doar un armistiţiu între deznãdejde şi vis. Mã bucur sã descopãr aici, încã de la intrare, un poet dispus sã escaladeze profunzimile. Cu preţuire, Florian Abel	cronopy
2.	sa-ti fie implinite sperantele,amice!	Diana Cris
3.	dar ai deopotriva si atata frumos in tine...	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]