Viaţa a devenit o afacere, în întregul ei, de la naştere pânã la moarte. Societatea, indiferent dacã e de consum sau de orice alt tip, nu mai poate opri comercialul...se vinde tot chiar dacã cei ce cumpãrã au nevoie sau nu.Reclama şi ofertele promoţionale sunt parte în acest iluzoriu dans cu necesitatea shopingului ca alternativã la cãutarea rãspunsului existenţial ( rostul net al vieţuirii se confundã cu bilanţul dintre puterea de cumpãrare şi capacitatea de a gãsi soluţii de finanţare a viselor bazate pe suport material) care oricum nu are nici o noimã inteligibilã pentru cei mai mulţi dintre noi.
Viaţa este o afacere în care cei ce prosperã material pierd liniştea şi siguranţa şi din ce în ce mult mai puţini înţeleg cã singura lor alternativã e sã împartã bucuria. Plãcerea de a trãi devine o cruntã necesitate de a acumula cu orice preţ bogãţie materialã iar apoi devenim sclavii propriilor noastre iluzii de fericire. Ne propunem ţeluri de viaţã bazate pe realizãri materiale sau ţinte ce ne hrãnesc ego-ul cu false bucurii. Gonim prin viaţã cu vitezã şi nu mai avem timp sã privim în lateral...pierdem bucuria trãirii şi fiecare clipã devinã o competiţie spre un finish în care nu ne aşteaptã nimeni.
Presupunem cã totul e de cumpãrat şi cã dacã ai bani toatã lumea este a ta...ce iluzie şi câtã durere pentru cei care vãd în ban unicul vector ce te înalţã.
Poate într-o zi acest vector va fi înlocuit cu o altã modalitate de a mişca lumea fãrã a consuma inutil resurse ce nu sunt inepuizabile. Sigur o nouã ordine mondialã o sã gãseascã rãspunsul acestei societãţi care îşi trãieşte ultimile zvâcniri dinaintea falimentului moral şi social.
Tot ceea ce acceptãm ca motor al vieţii va deveni inutil şi lipsit de sens într-un viitor nu prea îndepãrtat.
Simt asta şi încerc sã mã desprind din aceastã spiralã ce nu duce nicãieri.
Ce este valoarea?
Ce este plusvaloarea?
Ce este nimicul?
Lumea, aşa cum evolueazã, este sortitã eşecului .
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iar lucrurile acestea par ca sunt in natura fiintei umane. Omul e lacom si egoist prin definitie. Nici secole intregi de cultura n-au reusit sa schimbe acest lucru.
Eu sunt sceptic in ceea ce priveste schimbarea modului de viata al oamenilor. Omul va depinde de lucrurile materiale atata timp cat va mai exista pe planeta. Nu se stie insa daca se va mai simti la fel de confortabil
peste 100 de ani.
Acum 100 de ani, pe Pamant erau 1 mlrd de oameni. Acum sunt 7 mlrd. Peste 100 de ani vor fi 14 mllrd?
Sigur ca oamenii (multi dintre ei) sunt "sclavi" ai banilor. Totul se intampla cu si pentru bani (asta am mai spus-o intr-un comentariu). Sigur ca multi vor sa aiba masina cea mai mare si gagica (pe care multi o considera o achizitie, la propriu) cea mai tare. Asta pentru ca multi n-au cu ce sa iasa in evidenta decat cu lucruri materiale. Nu au altceva de aratat. Pama nu de mult, oamenii luau credite cu buletnul ca sa-si cumpere plasme.Intelegi la ce ma refer...
invatand sa numar
am gresit de multe ori
despletind lumina
tot cu gandul printre nori
am aflat ca vantul
bate-adesea fara rost
si ce-a fost mai este
iar ce este a mai fost...
