Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
trãiesc
Rostogolesc un bob de rouã, furnicã într-un muşuroi de sentimente şi rar, atât de rar încât pare o veşnicie, reuşesc sã fiu greiere.
Acel ceva inutil şi frumos.
Sunt un sisif care încearcã sã se convingã zi de zi, viaţã de viaţã, cã lucrarea lui conteazã şi cã mãcar o stea e divinul ochi ce-l vede dãruind din inimã sudoarea.
Nu contenesc (poate doar atunci când sunt fericit) în a cãuta rostul existenţei; asta dovedeşte cã e mai indicat sã trãieşti decât sã-ţi pui întrebarea dacã meritã.
Rostogolesc spre vârf cu încãpãţânare întrebãrile, arunc, din când în când, din rãspunsurile ce devin inutile şi încerc sã zidesc monumente în care sã ascund de mine însumi nemurirea sufletului...zidesc iubirea în temelii şi mã las pãtruns de egoismul fiinţãrii risipindu-mã în cãutãri concentrice.
În rare clipe ce mã transportã dincolo de înţelegerea mea primesc strãfulgerãri de gânduri, vise , sentimentul cã am mai trecut prin forma asta a materiei (în acele clipe printre lacrimi ce nu sunt triste gãsesc cãrãri între inimi) cã pot fi iarbã şi infinit în aceaşi mãsurã în care pot curge între douã straturi fãrã sã mai ştiu.
Viaţa aşa cum o trãim ar putea fi o continuare sau o pedeapsã a unei fiinţãri pe care nu o putem cuantifica.Viaţa ca atare nu-şi are rostul în cãutarea noastrã pentru cã poate aşa am hotãrât.
Mã las deseori pãtruns de deznãdejdea de lângã mine şi cu efortul inimii reuşesc sã caut în spatele lacrimii orizontul fericirii; culmea e cã încetul cu încetul cuprinsul devine necuprins şi întrebarea o mie de alte întrebãri.Trãiesc într-un labirint şi sunt momente când mã întâlnesc cu imaginea mea pãtrunsã în oglinzi paralele, uneori deformatã şi întoarsã ca într-o retinã a sinelui.
Trãiesc şi încerc sã nu mã mai întreb "de ce?".
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
intelepciune si mult frumos, randuri pe care le-as recitit ori de cate ori sunt cu moralul la pamant, randuri care sunt mangaiere pentru sufletul meu.cu toata inima iti spun felicitari tudore!
Asa ar fi ideal, dar atunci cand nu esti destul de puternic, e bine sa vezi ca mai ai pentru ce trai, sa gasesti in viata acel ceva... care te face sa uiti de intrebarea "de ce", de fapt care iti da un raspuns
cu drag
strafungerarile tale de ganduri ajung ,amice,si la noi si perceperea e de fiecare data mai clara si mai inteleasa - fii iarba si infinit mai departe,e ok!
