Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
11.09.2001-11.09.2011
sau cum au trecut zece ani în care omenirea nu a înţeles nimic
Paradoxul uman, amestecul de violenţã şi iubire ce stãpânesc acelaşi trup osândit pãmântului, e duşmanul umanitãţii în ansamblul ei... egoul şi pretenţia cã fiecare în parte deţine adevãrul împiedicã dialogul ecumenic ce ar putea aduce lumina.
Nu încetez sã mã întreb cine a avut de câştigat şi ce anume din aceste tragice şi inutile acţiuni umane...da, chiar aşa, cine a avut de câştigat în afara marilor companii ce se ocupã cu fabricarea şi vânzarea armamentului sau a politicenilor ce cautã cu ardoare sã parã profetici...în nici un caz nu au câştigat nimic nici fundamentaliştii şi nici popoarele ce vãd în S.U.A rãul întruchipat.
Poate cã aceste umile biruinţe ale zãdãrniciei au fãcut doar rãu...un rãu ce avea nevoie de o scuzã pentru a se transforma într-o cruciadã a â€ţbineluiâ€...un alt fel de controversã existenţialã.
Nu-i pot înţelege şi nici nu încerc sã mai fac asta nici pe cei ce ne dau binele cu forţa şi nici pe cei ce cred cã dreptatea e ceva ce poate fi mãsurat...nu mã înţeleg nici pe mine( îmi sunt aşa strãin încât am momente în care mã întreb cine sunt) însã caut adânc rãdãcina umanã care mi-a dat posibilitatea sã-mi pun întrebarea şi sã caut lumina.
Am momente în care ştiu clar cã ludicul e cel ce face posibilã împãrţirea spiritului şi ştiu cã mulţi din cei ce cunosc resorturile credinţei o folosesc ca unealtã prin care sã poatã manevra marea masã a celor ce vremelnic locuiesc în trupuri spre mãrirea şi bunãstarea lor materialã...încetul cu încetul, începând din vechi şi imemoriale timpuri, cei ce au puterea se folosesc şi de credinţã pentru a subjuga mai uşor spiritul uman...apoi devin dependenţi şi de cele mai multe ori se cred trimişii zeilor.
Deşi toţi suntem de acord cã Dumnezeu e unul singur fiecare are altã viziune asupra divinului...câţi oameni atâţia dumnezei...şi nu putem accepta sã-l împãrţim fãrã a concretiza ridicolul acestei situaţii; ba mai mult încercãm sã-i negãm existenţa şi sã ne declarãm atoateştiutori...pãcatul trufiei a cãzut şi pe cei ce-şi spun slujitorii domnului oriunde s-ar gãsi ei.
Au trecut zece ani de când patru pãsãri de foc au lovit în piramidele deşertãciunii şi trei mi de suflete au plecat neîmpãcate spre nemurire şi nu încetez sã cred cã acolo unde s-au întâlnit sunt împreunã şi se roagã ca noi sã acceptãm iubirea ca singura întruchipare a divinului!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am inteles indemnul tau. Totusi nu ma aflu intr-o dilema din acest punct de vedere. Ma surprinde reactia ta "neviolenta".
Fiecare e liber sa-si aleaga un anumit sistem de valori fie ca ele apartin domeniului abstract, fie ca sunt din concret.
Eu ii urasc pe cei care imi impun sa cred sa simt sa ma comport intr-un anumit fel. Mi s-a intamplat acest lucru.
Zaharia, personal cred ca acel citat e interpretat gresit. Mai intai cauti adevarul si suferi, apoi daca il descoperi... spune citatul. E dreptul fiecaruia sa creada sau nu in Dumnezeu. Tocmai aici e libertatea. Cred ca tehnologia se indreapta spre descoperirea lui Dumnezeu si daca se va descoperi atunci nu vom mai fi liberi, pentru ca vom fi "obligati" sa credem.
Daca nu fiecare in parte detine adevarul atunci cine? Nici o religie nu e capabila sa spuna tot adevarul, fie ca nu-l stie, fie ca-l ascunde. Tocmai pentru a putea manipula. Religia e cea mai puternica arma de manipulare si poate de aceea ar trebui sa credem ce simtim noi ca e mai bine. Din pacate nu toti suntem capabili sa discernem binele de rau.
...chiar daca e greu pentru unii care ar reactiona aproape violent la marturisirea unor lucruri zguduitoare dar adevarate. Ar trebui sa deschidem mai bine ochii si sa nu ezitam a ne pune intrebari ca doar suntem fiinte rationale.
Chiar acum ruleaza un citat: "Daca vrei odihna, crede. Daca vrei adevarul, cauta si sufera" (Frederich Nietzsche)
Ma-ntreb ce reactii s-ar isca daca as spune ca Dumnezeul protector al oamenilor,nu exista si ca iluzia protectiei,luata in modul, se aseamana cu iluzia libertatii?
Sunt de acord cu ce ai spus mai ales in a doua parte a eseului. "Am momente...". Da. Multi dintre cei care fac intermedierea intre divinitate si muritorii de rand nu fac altceva decat sa speculeze naivitatea daca nu chiar prostia unora, manipulandu-i. Si nu le este prea greu daca se folosesc de valorile crestine(musulmane...) care sunt adanc inradacinate in mentalul colectiv prin mecanisme pe care eu inca nu le inteleg. Problema religiilor este una extrem de complicata.Lucrurile trebuie judecate la rece...
...afiÈâŢ¢ezi apartenenÃˆâ€şa la curentul
considerat deja anacronic al iubitorilor de ...aproape.Vezi, în esenÃˆâ€şÃŢÆ’, legea nu s-a schimbat,este bine(asta însemnând indicat ÈâŢ¢i permis) sÃŢÆ’ ne iubim în continuare aproapele, atâta doar cÃŢÆ’ aproapele de azi se numeÈâŢ¢te fie...televizor, calculator, radio, sticlÃŢÆ’ cu alcool, Ãˆâ€şigarÃŢÆ’ ori cine ÈâŢ¢tie ce alt drog, telefon sau casetofon distribuit cu atâta dibÃŢÆ’cie printr-o reclamÃŢÆ’
care sunÃŢÆ’ cam aÈâŢ¢a:iubeÈâŢ¢te
Din pÃŢÆ’cate,Tudore,sunt din ce în ce mai convins cÃŢÆ’ foarte puÃˆâ€şine lucruri sunt cu adevÃŢÆ’rat ce par a fi.Iubirea adevÃŢÆ’ratÃŢÆ’, oricum, realÃŢÆ’ sau falsÃŢÆ’(cea realÃŢÆ’ fiind cea manifestatÃŢÆ’, implicatÃŢÆ’, activÃŢÆ’ iar drept falsÃŢÆ’ considerând-o pe cea afiÈâŢ¢atÃŢÆ’ ÈâŢ¢i atât, fÃŢÆ’rÃŢÆ’ nici un fel de menifestare ori reflexie în planul concretului, al realitÃŢÆ’Ãˆâ€şii imediate), e pe cale de dispariÃˆâ€şie. La mai bine de douÃŢÆ’ mii de ani de la revÃŢÆ’rsarea iubirii ce
e trist ca s-a intamplat asta, america ramane o tentatie pentru islam, cei care nu sunt cu ei sunt impotriva lor si atunci merita sa moara in numele lui allah...de aici pana la jihad e doar un pas si cel mai trist este ca ei nici macar nu au citit propriul lor coran, cum ar fi biblia noastra a crestinilor.mai au rost intrebarile? n-ar fi mai simplu sa facem bine? asa, cat putem fiecare...?!
