Strabat o ciudata carare
seamana cu ulita copilariei
unde rataceam in clipe grele
si unde plinsul nu e interzis
strabat cu picioare grele
cu bataturi la inima
cu zborul legat din interior
cu dimineti si rasarituri
cu mirare si neincredere
cautindu-mi seninatatea
oprind descompunerea privirii
din curcubeu in negru...
strabat in fiecare zi
drumul de la copil la adult
incercind sa fiu responsabil
sa uit de vise
si sa daruiesc concret
bucati rupte din mine
nu-mi amintesc cind am crescut
inca mai caut cordonul ombilical
si adapostul matern!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri albe, as vrea sa pot scrie ca tine.
Felicitari!
