Desenez sentimente
cu nepriceperea unui zugrav
incercind sa dau culoare gri-ului din mine
cu un amestec de cer si pamint
Apoi cu dalta in loc de penel
strivesc in piatra nedumerirea
incercind sa sculptez dorul
in cuvinte de granit
dar am un soclu rupt
si statuia devine lut
de inceput
in miini de olar
cu pretentii de demiurg
Nu-mi ramine decit sa cint
fara nici un cuvint
armonie si ritm
divin
dansez cu noaptea un vis
si ma trezesc copil!
Din risul meu
din plinsul meu
din dorul meu
din iubirea mea
s-a nascut acest ceva
sculptura de lut in dans cu cerul
si pamintul...
Asa a aparut cuvintul!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
eu as fi pus la final: asa a aparut cuvantul.
Imi place poezia asta.
