Palmele
sunt tãbãcite de muncã
dar nu au uitat mângâierea
inima
are bãtaturi de dor
dar nu a uitat iubirea
sufletul
e plin de nevoi
dar nu a uitat înaltul
trupul
obosit adoarme
dar nu uitã sã viseze...
pentru toate acestea
poţi sã mã condamni
dar sã nu crezi
cã am uitat dragostea!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
versuri inaltatoare,perfecte,iar tu...pur si simplu sublim!
Poem viguros, cu iz sorescian (la fel ca si cel cu omul de zapada si altele), ceea ce, cred eu, il plaseaza implicit pe etajera admiratiei. Felicitari!