Chiar si lumina se arcuieste
sub puterea infinitului
uneori atit de mult incit
se prinde din urma
intr-o sfera albastra...
o simfonie de culori
strecurate prin lacrimi de cer
poate fi poezia luminii
dedicata pamintului
sau pamintenilor?!
poate gresesc,
dar sub puterea infinitului
arcuirea mea
nu are nimic comun cu nemurirea
si nici nu mi-as dori
sa ma doara vesnic...
o intrebare la care
nimeni nu asteapta raspuns
ci doar iubire...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
SUPERB CURCUBEU! (Stiu, o plagiez pe Aura cu majuscule.)
