Fii ai pamintului
sarutati cast iarba
ce se inclina
la trecerea voastra
prin viata...
si nu uitati
sa semnati doar
condica de absenta!
Credeam ca pasii tai
raspund prezent
doar pentru ca eu lipsesc...
as fi vrut sa-mi fac rogojina
din mingierea lor
apoi din miinile tale leagan
de dor
in imensitatea stelelor
agatat de-un colt de luna
si de-o suvita de par...
E atit verde in inima mea
incit s-ar putea
sa fi fost intr-o alta viata
iarba...
Calcati-ma usor!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
e atat de frumos,parca dureros ca printre atat de multe lucruri pe pamant versurile sunt cateva boabe de nisip in infinit;e atat de placut sa te -nfioare frumosul doar din nodul unor cuvinte legate cu suflet.Continua sa-ti pictezi cu vorbe trairea si mult
