apoi îţi privesc somnul
te ating uşor de tot
nu cumva sã dispari
precum visele
dimineaţa
întind gândul ca pe un resort
numai bun pentru un perpetum mobile
dar inima îmi tresaltã
precum un cãprior speriat
de o frunzã în cãdere
ca de moarte
deşi
poate doar nesfârşitul acesta
ar putea fi
cumva infinit
în rest
doar o mulţime de apocalipse de amatori
în cãutarea perfectului
