oricum eram destul de nepriceput
aruncam anii şi pãstram clipele
ca într-un album mişcat
şi îmi tot repetam imaginile cu tine
zâmbind din spatele soareleui
ca şi cum apusul nu existã
altfel decât ca o aurã brunã
pe umerii tãi de divã
dimineaţa însã
îmi place sã te las visând
în timp ce voi numãra razele
împleditu-se cu un val
atât de discret
ca un auditoriu de operã
