Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
// Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «O, brava lume noua, care are astfel de oameni» - [W.Shakespeare - The Tempest]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
  Vizitatori:  28569083  
  Useri online:   26  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
Autor: Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ CRONICA ]
Titlu: Conturile secrete ale poetului

Conturile secrete ale poetului

(Tudor Gheorghe Calotescu â€" â€ţViaţa nu e o dare de seamã”, Ed. eCreator, 2021)

Chiar aşa, ce ne-om face când va trimite Dumnezeu curtea de conturi, cam o datã la fiecare schimbare de paradigmã, asta cu mult înaintea judecãţii de apoi. Poate cã nu vom fi acolo, dar cum vom scãpa de rãboj trãirile...
Tudor Gheorghe Calotescu sare însã din matriţa obişnuinţelor dogmatice şi se prevaleazã de rezerva sa de frondã, de când s-a împãrţit fronda în lume şi s-a dat mai întâi poeţilor.
Deloc just cu divinitatea,el aruncã pastila discordiei principiale: â€ţViaţa nu e o dare de seamã”, cu uşurinţa cu care ai mototoli cerul, l-ai umple cu o piatrã de râu şi l-ai arunca în sertarul cu mere otrãvite, amintindu-ţi cã ştii tu mai bine sã desenezi şi sã colorezi altul...
Convins de iregularitatea construcţiei universale, autorul cãrţii de faţã nu face numai cãrţi, el şi-a deschis atelier de fãcut lumi paralele, dupã bunul plac: â€ţcu totul/ de la prima explozie/ pânã la ultimul fâs/ cum sã vã spun altfel/ povestea lumii/ decât prin pilde sofisticate/ ca la un concurs stupid de ghicitori/ de tip oracolul din delphi/ totuşi/ v-aţi întrebat vreodatã/ dacã dumnezeu e sofisticat/ sau doar noi înflorim cuvintele/ ca la carnaval/ de nu mai ştie nimeni care e alfa/ şi nici care mai e omega// poate cã poezeala s-a nãscut doar aşa/ dintr-o nevoie bolnavã de a ne agãţa de ceva/ înainte de tãcerea veşnicã// oricum ar fi/ socotelile pãmântene/ au damblaua certitudinilor/ inclusiv cele de care fugim/ precum diavolul de tãmâie” (între da şi nu este loc de încã un univers).
Fãrã frica de a nu ieşi vreo dihanie de univers, mizând pe o aãtare suficient de justã, mai suplã şi dacã se poate pufoasã şi roz, Tudor Gheorghe Calotescu ne oferã un eşantion de universalitate în regie proprie, pe care încearcã sã-l patenteze ca atare: â€ţca atunci când se nãştea fãt frumos/ dintr-o lacrimã/ sau mai ştiu eu din ce altã formã aerodinamicã/ precum se nasc poeziile/ dintr-o inimã bãtând pe nesãturate/ flãmândã ca un animal de pradã în creştere/ aproape ca o explozie de aşa şi mai departe/ sau de hai sã ne trecem unul prin altul/ cum se trec clipele prin nemãrginire// iubireeeee/ nu simţi cum te culc la amiazã/ ca pe o floare de salcâm/ câtã lipsã de pãdure mã colindã/ iar eu promit primãveri dupã primãveri/ dintr-o rãdãcinã dureroasã/ ca o muzicã/ sau ca o şoaptã” (mã doare la rãdãcina unui înger).
Într-o manierã echilibristicã, tangentã la un vertical prea tare amorezat de o orizontalã, ceva rãgaz şi puţinã desfãtare, în timp ce cai putere duduie drumul cu rãsplata bornelor ce fugãresc încã o realitate neperformantã înspre scara iluziei... â€ţde atât galben nici cerul nu mai este albastru”: â€ţsau poate nu a fost niciodatã aşa/ conduc de parcã aş avea pilot automat/ şi mã tot întreb unde mã aflu cu adevãrat/ la volan sau alergând bezmetic pe câmpie/ precum într-o urmãrire de fluturi/ total subversivã/ ca dintr-un rost de poet rãmas culpabil/ pentru fiecare tãvãlire aiurea de flori/ oricum se pare cã rapiţa nu are nimic împotrivã/ zâmbeşte ca la o şedinţã foto profesionalã/ primitoare precum o îmbrãţişare de mamã/ noroc cã ochii nu tãvãlesc rapiţa înfloritã// oricum protestul ei ar fi inutil/ cine naiba ar mai opri sã asculte/ un lan vãietându-se”.
Nepotrivit şi chiar inutil unde îşi ţine poetul memoriile altor vieţi, important e ce va face de acum încolo cu machetele sale, fi-vor ele pe mãsura visãrilor din planşele clasificate pe motiv de subversitate? Cei ce se vor grãbi sã-l învinovãţeascã de erezie, ar face bine sã-l acuze întâi de poezie!

Daniel Marian
5 februarie la 12:08

Nr Comentarii Comentatori
1. Cu mare drag iti voi darui un exemplar!
dantudorcalotescu@yahoo.com
scrie-mi!
cotangenta
2. Felicitãri, prietene!... M-aş bucura sã ţin în mâini un exemplar. cutreeratorul
3. BRAVO! FELICITĂRI! osiris
4. Multumesc din inima, Elbi! cotangenta
5. Bravo, Tudore! elbi
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dimitrie LUPU, Esarfa neagra, roman, Ed.Dominus, Galati, 1999
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN