uneşte spaţii de neunit
iar eu nu mai am cocori de netezit
ci doar o nemernicã lipsã
ce se tot întinde ca un motan
în cãutare de odihnã
.....................
rãstorn clepsidra
cum mi-aş întoarce viaţa
la momentele niciodatã consumate
din prea mult bun simţ
ori pur şi simplu
din nesimţire
apoi
ca şi cum aş fi deja cenuşã
aştept ploaia ca pe o iubitã
......................
injusteţea orizontului
e precum o condamnare
la sãpat dupã sare
în ocean
