cerul rãmâne la fel de departe
degeaba mã tot înalţ
ca un pitic
pe vârful picioarelor
sã ajung la fructul oprit
iubirea nu va fi mai aproape
decât odatã cu toamna
când greierii concertezã
iar luna se piteşte sub frunzele obosite
de atâta luminã transformatã în viaţã
.................................
cât sã mai creascã munţii aiurea
cât sã mai escaladez galaxiile de nebun
unde sã mai caut altceva mai înalt
decât o fãrâmã de pãmânt negru
unde sã leg prin rãdãcinã
dorinţa aceasta de atins cerul
.................................
te dezleg femeie de coasta mea
nu te voi mai zidi în temelia niciunei construcţii
nici mãcar în cea din gândul gândului meu
