într-o lume de specialişti luminaţi
care mai de care mai priceput în zidirea nimicului
cu algoritmi studiaţi la ora de spoialã
în timp ce respirã cer dupã cer
ca într-o apocalipticã iertare
..........................................................................
de douã ori şapte câte şapte
decreteazã sub un cer lãptos vodã luminatul
de trei ori o datã şi niciodatã de la capãt
rãspunde o cucuvea guşatã
numãrându-şi penele într-o aritmeticã anastase
în timp ce paişpe meşteri mari şi niciun zidar
vor pe cerul mare un car sã rãstoarne
iar de manole nu întreabã nimeni
l-au lãsat în ana lui
sã o tot zideascã
pânã la infinit şi un pic înapoi
............................................................................................
abia vara se vede utilitatea bordurilor
când de atâta cãldurã bulevardele se topesc
iar şoselele devin râuri de bitum
doar uliţele râmân fixe între douã limite
mai tot timpul infinite
în rest fiecare cu monastirea lui
şi-a neamului
acum şi pururea şi-n veacul vecilor
