nici disperarea morţii
nici mãcar fericirea extazul sau mai ştiu eu ce minune
dealtfel sunt atâtea modalitãţi de a-l masca prin tãcere
sau de a striga pur şi simplu prin mine
pânã îmi iese un fel de sânge negru în timpane
suferinţele cele mai grele stau mai întotdeauna în spatele ochilor
şi nu-şi gãsesc loc în aceastã lume îngustã şi plinã de prejudecãţi
cum sã-mi strig fericirea fãrã a naşte invidii
cum sã-mi cânt prãpãstiile decât dintr-un vârf ascuns de nori
de unde sã-ţi vãd doar tãlpile doamne
...........................................
absurda ocupaţie de numãrãtor de stele
e un job destul de prost plãtit dincolo de orice rai
dealtfel cum sã aşez într-un computer profesional
o numãrãtoare atât de lipsitã de sens
mai bine folosesc acest abac din cuvinte sã adun infinit cu infinit
pentru cã în spatele fiecãrui cuvânt se poate deschide o lume
