cu ruj direct pe luminã
printre lacrimi visez fiecare cuvânt
litere stacojii pe un ecran infinit
citesc invers
dintr-un defect de percepţie uman
clipa şi bãtaia de inimã se supun trecerii
dintr-o lume în alta
se rãsucesc bizar într-un spaţiu ireal
urme sângerii pe retina gândului
îmi cresc neliniştile tale prin suflet
cum rãsar macii în disperarea verdelui
nu te strig
de teamã sã nu rup vraja
privesc doar cum rãstorni în valuri dureri
parcã e un alt fel de mare
prin care nu mai ştiu înota
dar mã afund liniştit
prin lacrimile tale zbuciumate
