ca şi cum l-ai privi pe dumnezeu
nu pe mine
iar mâinile noastre se tot cuprind
cãutând sprijin ideii de împreunã
apoi mã topesc în inima ta
mã simt ca un ocean cuprins într-un ochi
numai bun de chemat delfinii
pe când pletele tale mã sãrutã
furând startul buzelor
care se tot strivesc cãutând adâncul
ca pe o izbãvire
mã tot uit în zare
nicãieri nu mai e la fel fãrã tine
pânã şi florile liliacului roz ştiu
şi tac
şi tac
ca şi cum te-ar aştepta
