pentru cã de fiecare datã uit asta
la fiecare nouã încolţire
sunt un copac ciudat
fructele îmi zboarã precum visele
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
şi în fiecare toamnã
prin fiecare iarnã
rãmân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
sã-mi doarmã a primãvarã fluturi albi
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc pãsãri spre cer
din fiecare ghindã aruncatã-n soare