viaţa îţi curge precum pãrul tãu
se pierdea prin mâinile mele
nedumerite neputincioase nebune
cumva
ca într-o tragi-comedie altoitã
unde îţi joci sutele de roluri
în oglinzi aproape veneţiene
sparte şi lipite cu superglue premium
ca atunci când soarele se ascunde dupã lunã
pentru un moment de apocalipsã uluitoare
poate cã ai dreptate
mã zbat aiurea sã te mai cuprind
eşti o minunatã plãsmuire de cuvinte
pentru care nu mai existã alt fel de prezent
şi nici un alt posibil viitor
mai palpabil decât poezia
acolo unde trecutul te face sã zâmbeşti
ca dupã o scuturare de floare
împlinitã
