nici mãcar societatea
educaţia nici atât
am vãzut atât de mulţi oameni educaţi
trãind
încât bãnuiesc mai degrabã prostia
de banal
de insipid
de marele nimic
de felul acela de a se aplauda singuri
în faţa unei oglinzi care mãreşte nesimţit
iar fericirea lor e ca o pitã unsã cu unturã
şi un pic de magiun din prunã popeascã
din fericire
nu mai ştiu nici mãcar sã mai fac pe prostul
zâmbesc tâmp şi adulmec genunea
ca pe un drept la un alt drept la fericire
apoi rãsucesc gândurile
ca pe o parâmã de andocat la cheile universului
şi pãşesc sfios
ca într-o poianã cu margarete
sau ca pe o zãpadã neînceputã
şi liniez şi depeletizez
cu înfrigurarea celui care ştie
sã se bucure cu sfinţenie
de orice pãcat
