era aşa de înţelept
şi avea atâta rãbdare cu droaia de nepoţi
încât l-am bãnuit de pe atunci
cã este însãşi iertarea din biblie
ştia aşa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoarã
ca sã construiascã case şi fânare
poate şi cine ştie ce universuri
împãrţea lungimile şi lãţimile
trasa diametrele şi gãsea înãlţimile
fãrã teoreme şi reciproce
iar cercurile lui nu cunoşteau imperfecţiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima datã
infinitul
ca pe o joacã de-a perfectul
ochii tãi îmi aduc aminte de tãcerile lui
rupte doar de râsul nostru de împieliţaţi
aşa cã nu te întreba de ce te iubesc
ca pe sfoara fãcãtoare de minuni
din mâinile sale muncite
aproape demiurgice
