precum un ţãran care şi-a vândut pãmântul
pe o brumã de galbeni şi o iluzie
şi mi-am tot zis sã nu mai scriu despre viaţã
nici despre cum am iubit
ca un mãr în cãutarea rodirii
fiecare clipã de armonie
................................
mã aplec peste o margine de vis
limpezesc cu lacrimi fiecare cuvânt
îmi deschid inima ca pe un acordeon
şi cânt
................................
nu e nimeni mai aproape de dumnezeu
decât poate fi un poet care scrie din inima sa
biblii peste biblii
ca pe o dezlegare
sau doar ca pe o acceptare
a blestemului
