te iei prea în serios
respiri adânc doar în somn
şi priveşti cerul de sãrbãtori
ca pe ceva aproape strãin
iar visele le uiţi cât ai clipi
apoi te speli pe ochi
şi fugi
fugiiiiiii
fugiiiiiiiii
uitând sã îmbrãţişezi pomul trist
pregãtit întotdeauna de iarnã
hombre
lumea asta nu e ca o condamnare
la muncã silnicã
priveşte-o alb
ca pe un fulg dansând
respirã apoi adânc
fã un bulgãre şi aruncã-l în lunã
şi râzi
râziiiiiiiiii
râziiiiiiiiiiiiiiiiii
de parcã te-i zbengui cu creatorul
dintr-un rai într-altul
precum un fluture
heiiiiii hombre
te voi purta în inimã
oricât de departe te-ai rãtãci
te voi cãuta în iarbã
la primãvarã
