deşi ştiu cã niciun bãrbat nu ar putea fi
atat de mult pentru o femeie
mã las totuşi purtat în eterul sufletului tãu
precum se dãruieşte pasãrea spin
pentru un tril nemaicântat
cam aşa ne-am iubi în versul tãu
ciudat de mult
de parcã nici n-am fi
aproape de sfiinţenie
ca şi cum ne-am fi întâlnit
undeva unde nimic nu începe şi nimic nu se terminã
ca într-o duminicã nesfârşitã
în care ne-am fi dumnezei unul altuia
dãruindu-ne lumi ideale
precum acest sãrut
dintre poezii
