prin el pot trece un infinit de drepte
într-o nesfârşitã rotire axiomaticã
pe când între douã puncte
e loc doar de o dreaptã
unicã şi de netãgãduit
ca un jurãmânt
poate de aceea când mã închid în mine
ca un punct liber şi neatârnat nimãnui
am momentele mele de tãcere
simple şi aproape de netãgãduit
în care studiez neantul absolut
ca pe o bornã etalon de infinit
ruptã cumva din sistemul universal de mãsuri
într-o clipã de nesimţire
şi mã tot întreb de unde pânã unde
am dreptul sã visez conexiuni liniare
ca pe un banal exerciţiu
pentru eternitatea
de dincolo de moarte
