îmi aduc aminte cum sãream din tren
ca în filmele western cu john wayne
dar şi ce caftealã mi-a tras babacu
când am ajuns acasã târziu şi cu hainele rupte
plin de zgârieturi şi vânãtãi
dar viu
numai bun de altoit
apoi nici nu aşa avea loc sã vã povestesc
câte alte cascade am mai fãcut
îmi turnam spirt pe mâini şi dãdeam foc
mare noroc cã nu aveam telefoane mobile atunci
ca sã filmeze cineva
cum sãream de nebuni dintr-un balcon în altul
sau cum spãrgeam uşa de la apartament
ca în sfântul sau mannix
apoi sãream din leagãnele
în care mã dãdeam peste cap şi de 100 de ori
doar ca sã impresionez o blondã pistruiatã
cu pãrul în codiţe
care parcã mã chemau sã le scutur
ca pe cine ştie ce hamuri din poveşti
aproape cã am scãpat întreg din acest film
mã cam dor încheieturile
dar m-aş arunca şi acum din tren
sau din cine ştie ce fânar
în grãmezile de fân
din carele nedescãrcate
doar aşa
ca sã mã simt iar nemuritor
şi cu inima gata sã râdã
de orice nimic
ca de o glumã supremã
