cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimã
cum sã-i fac portretul
seamãnã cu un sinucigaş
îl zgândãr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii îşi dansau culorile
apoi încerc sã-i surprind viaţa
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
pentru o clipã doar
a sãrutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sãri coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea şotronul
cu magna cum laudae
