cel puţin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot şi un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferenţa
deşi oamenii se strãduiesc sã meargã mânã în mânã
ca dintr-o lipsã acutã de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicalã de a dansa
chiar şi atunci când îşi aleargã simţurile
ca pe nişte fluturi orbiţi de luminã
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lunã
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înţelege
oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul cã uneori ne strângem mâinile
ca într-un sãrut scãpat de acasã
e tot o formã de cinism romantic
între cântatul cocoşului
şi veşnica cotcodãcealã de advertising
