lãsatã cumva perpendicular
pe o inimã de poet
în momentul creaţiei
poate de aceea vieţuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasã cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un piţigoi
şi trimit zarzãrii
sã te sãrute
vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scuturã
doar ca sã ai tu de ce plânge
