neîndemânaticã inima desface ultimul nod
din prima sfoarã
ca pe nouã rânduri fãrã rând
amestecate vise din ramuri încã verzi
ori de prin frunzele uscate
aşezate blând pe cãrãri duioase
spre poveştile dintre paşii vieţii
când unul câte unul
când din doi în doi
ca pe rotunde vini
din nemãrginitele iertãri
oricât cer este deasupra
niciodatã ultimul nod
din prima sfoarã
nu se pune la socotealã
