oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschişi
la un eveniment atât de pãmântean
dintre mine şi umbra mea
ca şi cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte
dansez şi zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsã
deşi cunosc verdictul acesta încã de la naştere
poate de aceea râd ca un nebun
şi dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârşitul lumii
iar judecãtorii se tot întreabã
dându-şi coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului
de unde naiba am atâta muzicã
în inima mea
