se tot încãpãţâneazã sã-şi caute o teorie
geometric existenţialã ori pur algebricã
pentru toţi viitorii fericiţi prin definiţie
iar o sumedenie de idioţi
deseneazã tot felul de grafice
unde îşi aşeazã tâmp
ecuaţiile beatitudinii
dar
ca în mai toate teoriile absurdului
totul se rezumã la trecerile succesive
(poate un pic mult prea ardente)
din starea de rocã în cea de meteorit
iar în ce priveşte fericirea
toate teoriile se bazeazã pe trecut sau viitor
deoarece cel care este fericit
nu are niciodatã timp de teoretizat
precum un idiot ca mine
