mult mai rotundã
aproape cât universul
iar prãpãditul acesta de pãmânt
stã cumva bosumflat
respirând fluturi albi
pe flori curcubeu
resemnat
aproape gelos pe o fata morgana
care se tot fâlfâie eliptic
când perfect albã şi fãrã straie
când gata sã creadã cã a scãpat-o
din învârtit
nu vã pot spune însã
cum se vede pãmântul dintr-o inimã de poet
pentru cã s-ar supãra soarele
cumva aprins
cumva prea arzãtor
pentru câte poieni de visat are pãmântul
de unde pânã şi dumnezeu
se inspirã
