chiar şi pentru poeţi
ceea ce este
trebuie sã recunoaştem
absolutul dus spre absurd
dar cum naiba sã mai vorbesc
când tu zâmbeşti aşa de universal
încât poate cã şi dumnezeu
ar fi fãcut altfel lumea
cumva mai bunã
cumva mai seninã
pânã şi raiul ar fi fost prea puţin
ei bine
în acele momente de tãcere intensã
m-am simţit pentru prima datã
gata de un zbor eliberator
precum cel din prova titanicului
