iar mirosul de fân de lucernã
era aşa ca un catalizator de transcedenţã
cât sã-mi curgã lacrimi de nu ştiu unde
într-un amestec de trup pãmânt şi cer
ochii deschişi spre înţelegerea clipei
ca un jurãmânt solemn
într-o catedralã din nuci tineri şi zvelţi
pregãtiţi sã îmbãtrâneascã cu folos
m-au purtat prin straturi vii de trecut
încât am stat la taclale cu tinereţea mea
mã vedeam cosind prin lucerna botezatã de cer
când cu rouã când cu lacrimi
adunând fragii rãmaşi neatinşi
în urma coasei abia bãtute
toate acestea pe o muzicã de neplagiat
într-un evlavios cor de cosaşi
