ar fi fost mult prea uşor
sã mã las astfel îmbrãţişat de soare
fãrã sã alerg disperat spre orizont
prin viile jidveiului
ca dupã o clipã de infinit
iar amarul e doar o formã de întuneric
pentru a contrasta dulceaţa
culeasã de struguri din soare
aşa cã plimb vinul sec prin gurã
cât sã-mi odihnesc inima
între douã iubiri
şi o doinã
cântatã de o ciocârlie pe dealurile târnavelor
apoi amarul
are o texturã dificilã
spun specialiştii
şi nu se amestecã decât cu pelinul
în vreme ce sorb dintr-un cristal de netãgãduit
un strop de traminer dator doar gravitaţiei
cât sã-mi eliberez zâmbetul de frig
şi sã-mi fie veşnic toamnã
