de altfel am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când rãvãşesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mã tot întreb cum doamne-iartã-mã sã le botez
cã nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mã cam doare spatele
aşa e când îmbãtrânesc
uit cum s-ar rezolva în stilul smuls
toate aceste ridicãri
doar prin scrierea de mii şi mii de nimicuri ovale
fãrã sã-mi mai rup gândurile
iar prãpãdidele acestea de lacrimi
mai cã se cred stele
pe tavanul meu încãpãtor
de unde îmi tot cad meteoric
pe obraji
