spre o sferã luminatã ca un brad de crãciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasã
dintr-o viaţã veşnic scurtã
consumatã deplin
între douã respiraţii de gâze albastre
şi-un parfum de câmpii
mã ridic sã ating cerul
cu un deget de copil
convins cã pot spijini stelele
ca pe nişte corcoduşe aurii
