ca pe ceva ce se lasã îmbrãţişat doar o clipã
cât o cãdere din vis
cât o plimbare prin stele
vã aduc mãrturie simfonia cerului
de pe vârful unei frunze catarg
într-o perfectã ciocârleascã
ca un suspinat în rãsãrit al unui un câmp de maci
acompaniat de boabe mari şi reci de rouã
cãzute parcã dintr-un ochi divin
pe un uriaş timpan
v-aş traduce un pic din respiratul gâzelor
înainte de concertul de final al greierului
apoi o sã tac pe vecie
precum o brazdã însetatã
