ne intersectãm precum douã secante umile
care taie universul în felii acrişoare
fiecare cu imensitatea ei de nesocotit
spre a fi servite ca desert la o cinã de tainã
alãturi de o bucatã de ciocolatã neagrã
vânez o pasãre de foc
adun cer dupã cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuţit al piconului
apoi tai un şor în care adâncesc grinda
sã nu-mi mai cadã întunericul în cap
şi doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean îşi cerne nisipul prin douã inimi
unite într-un sãrut
