pentru un singur schimb de tristeţi
cât sã dezlegãm luna plinã de oceanul planetar
voi veni negreşit pe o razã de stea polarã
aşteaptã-mã pe o insulã de cretã
la umbra unui palmier cu aripi verzi
voi sosi ca un neamţ fãrã grafic
sã ne bucurãm de un strop de efemer
cât o lunã de miere
între douã tãceri infinite
aşteaptã-mã în fiecare moarte câte o clipã
sã-ţi sãrut pe buze umbra
ca pe un azimut cãtre rai
ca pe o ultimã cãrare spre iad
aşteaptã-mã ca pe un abur
voi arde în pielea goalã ca la botez
fãrã sã amestec mirosul de tãmâie
cu fumul gros al scândurilor de brad
cum mã ştii voi dribla zâmbind cioclii
care vând la colţ de stradã
iluzia unei înmormântãri gratuite
fãrã sã dau nimãnui cuponul de pensie
nici mãcar de ortul popii
