printr-un impuls de iubire se nasc lumile
în toate dimeniunile asemenea
dupã fiecare rostire o nouã rostire
ca un perpetuum mobile pornit direct din haos
prin sine
prin şlefuiri succesive
fãrã niciun fel de frecare
ideale aş risca sã spun
precum starea de dinaintea gândului
precum o anestezie din care se ridicã mai întâi lumina
nesimţirea nu e stare de dinaintea simţirii
ci tocmai opusul acesteia
sã-i spunem stare de poezie
atunci când fiecare cuvânt trece prin noi
ca o emisie de luminã urmatã de o undã de şoc
şi ne simtim istoviţi
ca loviţi de o fericire ciudatã
cumva sorã cu partea aceea de somn fãrã vise
într-un anume fel asemãnãtoare cu moartea
sau cu partea aceea de dinainte de embrion
starea de repaus a fiecãrui univers
înainte de big bang
