viaţa ca un dans pe acoperişul lumii
fãrã mascã de oxigen
niciodatã supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deşi din vârf ar pãrea o sinucidere
iar dinspre poale o simplã nebunie
nu ştiu ce mã împinge spre locul din care
mulţi cred cã lumea ar pãrea micã
nu ştiu de unde gãsesc crãpãturile de care mã agãţ
defectele de creştere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin un vultur pleşuv
îşi clãdesc cuib cicatrizându-le
visez sã dansez cu norii
cãlãresc comete
mã arunc prin gãurile negre
spre ceva ce ar putea fi
doar cu puterea gândului
doar dintr-un obicei strãvechi
de a-mi cãuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte
