aşa m-am nãscut
nimeni nu gângurea ca mine
ţipam retoric şi cãscam filozofic
toţi mã credeau pe cuvânt
mã iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apãsarea idioatã a gravitaţiei
se tot lãsa cu albirea pãrului
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai ştiu sã ţip întrebãri deştepte
nu mai emit enunţuri de genul â€ţnu-i baiâ€
ba pot spune cã am învãţat o tãcere tristã
cu fiecare nouã diplomã agãţatã de tavan
într-o zi o sã mor din prostie
prea tânãr ca sã mai ştiu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
şi nu va fi niciun bai