încât mã vãd când pitic urcat pe o lunã plinã
când cine ştie ce uriaş rãmas pe pãmânt
un fel de guliver rãtãcit în propria lui poveste
iar din când în când mã loveşte o altfel de sete
aş fi îndrãznit sã-i zic nebunã
dar nu are nimic comun cu pierederea realitãţii
pur şi simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoaşe
şi nu am niciun deşert de strãbãtut
nici mãcar nu fac parte dintr-o caravanã
doar mã supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai strãveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului
îmi sunt aşa greu de înţeles încât
nu vreau sã las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmã de melc universal
într-o repetare absurdã spre neant
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sunteţi atât de modest,mã copleşeşte faptul cã încã mai existã astfel de oameni.Frumoasã prefaţã a unui mare caracter!
