sau mai ştiu eu cu ce galaxii impunãtoare
rãsucite ca o vatã din zahãr pe un bãţ invizibil
în timp ce mi te agãţi de suflet ciorchine
ca într-o formulã organicã complexã
iar în toatã aceastã cãutare prin tine
mã strângi ca pe o margine de lume
fãrã sã te uiţi deloc în ochii mei
ştiu cã îţi pare firesc sã dansezi aşa
ca şi cum gravitaţia ar fi o povarã pentru alţii
apoi sã te plângi de cârcei galactici
ca de o boalã fireascã printre muritori
