înţeleg suferinţa ca pe o cale spre fericire
oricum niciun cer nu creşte fãrã sãmânţa gândului
cum nicio vietate nu ar trãi fãrã iubire
nici frunzele nu ar face fotosintezã
dacã nu şi-ar iubi copacul
nici mãcar ghimpii
nu sunt scutiţi de floare
orice minune presupune un gând şi o rostire
de aceea articulez iubirea ca pe un cuvânt cale
ca pe singurul vector care pregãteşte cerul
sã-mi accepte visele
iar apocaliptica revoltã a fulgilor de nea
nu este decât o blândã aplecare a iernii
peste îndrãzneala ghioceilor de a rosti primãvara
imediat dupã toamnã
